România trece printr-o perioadă dificilă, cu deficit bugetar și criză economică. Iar în toiul grijilor financiare, apare o voce „responsabilă”, care ne explică solemn cum trebuie gestionat fiecare leu din banul public: Florinel Stancu, director la Sistemul de Gospodărire a Apelor Dolj și, după ultimele postări, noul predicator al austerității.

Stancu aplaudă decizia primarului din Maglavit, un edil liberal, care a anunțat că nu mai organizează Zilele Comunei pentru a proteja bugetul local. O decizie respectabilă, dar și o ocazie numai bună pentru Stancu de a-și lipi discursul de „gospodarul liberal”. Nu de alta, dar traseistul cu experiență știe să bată la uși noi atunci când simte miros de oportunitate. Problema e alta: memoria publică nu e chiar atât de scurtă. În urmă cu 10 ani, același Florinel Stancu se bucura de sprijin din partea primăriei Bistreț pentru competiții sportive finanțate tot din „banul public”. În iunie 2014, presa nota chiar că Stancu era președinte de onoare, lider marcant al PSD Dolj și beneficiar al resurselor pe care astăzi le condamnă. Astăzi, cu un aer de mironosiță, ne explică doct că „banul public nu trebuie irosit pentru distracții, ci folosit pentru nevoile reale”. Diferența? Atunci banul public era bun când îi umplea agenda de imagine. Azi, când bate la ușile primarilor liberali, e bun doar pentru morală și predici. Florinel Stancu este exemplul viu al politicianului cameleon: când e cu PSD, e PSD-ist de frunte; când miroase a schimbare, devine „apărătorul banului public” în fața primarilor liberali. Și dacă în 2014 era „președinte de onoare”, în 2025 pare să fi ajuns „lector universitar în morală politică aplicată” – dar numai acolo unde se simte că ar putea prinde ceva loc la masă.