La Centrul Maternal „Sf. Ecaterina” din Craiova, opt femei și copiii lor găsesc nu doar un acoperiș, ci și sprijin, siguranță și șansa de a rupe cercul abuzului. Educația, solidaritatea și sprijinul comunității le pot da curajul să nu se mai întoarcă niciodată la agresor.

Într-un colț liniștit al Craiovei, Centrul Maternal „Sf. Ecaterina” — aflat în subordinea DGASPC Dolj — găzduiește în prezent opt femei împreună cu copiii lor. Pentru aceste mame, camerele modeste, cu pereți zugrăviți recent, paturi curate și o bucătărie mică, sunt mai mult decât niște spații de locuit: sunt un refugiu. Un loc în care frica nu mai are chei de rezervă. Când am pășit în curtea centrului, cei mici se jucau veseli, împărțind jucării și strigându-și pe nume, ca și cum întreaga curte plină cu flori ar fi fost tot universul lor. Din bucătărie venea miros de mâncare caldă — pe aragaz fierbea o oală aburindă, în timp ce una dintre mame, cu un copil agățat de rochia ei, spăla câteva vase. Într-un dormitor, o altă mamă ștergea cu grijă podeaua iar alta așeza hainele copiilor în șifonierul mic și ordonat. Pe unul dintre pereți, un sticker colorat, lipit stângaci dar cu sens, le amintește tuturor de ce sunt aici și ce visează să construiască: „În această casă râdem mult, spunem că ne pare rău și iertăm, ne ajutăm reciproc, suntem gălăgioși, vorbăreți și înțelegători, avem visuri mari și împreună le împlinim, pentru că în această casă iubim.”

Cine ajunge aici și ce găsește

Multe dintre femeile care bat la poarta Centrului Maternal „Sf. Ecaterina” sunt victime ale violenței domestice. Unele au fost alungate de familie, altele au fugit din calea bătăilor, uneori la miezul nopții, cu un copil de mână și altul în brațe. Alte beneficiare sunt tinere mame care au pierdut sprijinul rudelor sau s-au trezit pe drumuri după ce au ieșit din centre de plasament. Accesul în centru se face pe bază de cerere, anchetă socială și evaluare — iar prioritare sunt mamele cu copii minori care nu au altă soluție locativă. Odată acceptate, pot locui aici șase luni, cu posibilitatea de prelungire până la doi ani, dacă situația lor o impune. “În tot acest timp, mamele și copiii beneficiază de cazare, hrană caldă, îngrijire medicală primară, consiliere psihologică și juridică, sprijin material și, mai ales, de educație parentală și formare pentru reintegrarea în muncă. Instructorii de educație au grijă de copii cât timp mamele își caută un loc de muncă, le ajută să învețe să gătească, să facă ordine, să își gestioneze banii. Pentru unii poate părea puțin, dar pentru o femeie care ani întregi a fost dependentă de un agresor, poate fi totul”, povestește Alina Beznă, șeful Centrului Sf. Ecaterina. Statisticile DGASPC Dolj arată că multe victime ale violenței domestice se întorc, din păcate, la agresor. Frica de necunoscut, lipsa unui loc de muncă, presiunea de a întreține un copil singură, cheltuielile pe care nu le pot acoperi — toate le împing să își înghită lacrimile și să accepte palma următoare.

Când justiția schimbă destine

Dar uneori, cu sprijinul oamenilor din centru, lucrurile se schimbă. Recent, cu ajutorul specialiștilor de aici, o mamă a obținut în instanță de la autoritățile statului fonduri pentru chiria unei locuințe, medicamente și alimente — o sumă de 54.000 de lei. Un pas mic, dar suficient cât să rupă lanțul dependenței și să îi arate că libertatea are și ea un preț care poate fi plătit.

Mai mult decât adăpost: școală de viață

Pentru aceste femei, „Sf. Ecaterina” este, de fapt, o școală de viață. Învățând să își poarte de grijă singure, să își crească copiii cu iubire și fără frică, pot spera la un viitor altfel. Violența nu dispare de pe străzi și nici din casele altora, dar aici se învață că nu trebuie să devină un destin. Educația face diferența. Comunitatea poate face diferența. Dincolo de zidurile acestui centru, în fiecare zi se decide dacă viitorul acestor copii va semăna cu trecutul mamelor lor sau cu un vis pe care, cândva, nu îndrăzneau să îl rostească.