Craiova a serbat Ziua Naţională a României în stilul deja consacrat la noi: sărmăluţe de post şi cu carne, făsui cu costiţă sau fără, baloane, insigne, muzică populară, uşoară, proastă şi rock. De la ora 18, în mijlocul străzii Alexandru Ioan Cuza, au urcat pe scenă Anna Lesko, Morandi şi alţi pleibechişti. N-am fost la ei, am ajuns la Cargo şi la Vama, care era odată veche.
Pe la 20 şi o ţâră, în boxele amplasate în faţa Universităţii se auzea o chitară masacrată de un sunetist. Semn bun, urmau să intre bănăţenii de la Cargo în scenă. În faţa ei, în jur de 1.000 de persoane rebegite de frig care dădeau din câteva baloane primite de-a moaca. Adrian Igrişan, cel care l-a înlocuit fără prea mare succes pe Kempes, într-un tricou cu Iron Maiden mulat pe burtă, cu o şapcă New York Yankees pe cap, a dat drumul primei piese: „Noapte cruntă de beţie, până-n zori de zi să fie...“. Publicul îngâna câteva versuri sub fularele umede. Şi membrii trupei au intrat într-o stare de letargie.
Dobrogea, eterna Terra Nova
Şi-au aprins ţigările pe scenă şi nu urma piesa „Nu mai am ţigări“, era doar „Ziua vrăjitoarelor“. Când pocneau oalele cu licori, boabe şi furnici, ierburi şi urzici, vocalistul a găsit de cuviinţă să scoată pe gură următoarele cuvinte: „Hai, Constaaaaanţaaaa!“. Publicul a izbucnit în râs, instrumentiştii au zâmbit, iar Adrian Igrişan şi-a aruncat ţigara încă în stare de funcţionalitate. A încercat să o dreagă cu un „Foarte bine, Craiovaaaaa!“. N-a dres-o. „Nu mai am ţigări“ a mai încălzit puţin sărbătoriţii din stradă şi, drept mulţumire, o olteancă şi-a aruncat conţinutul unui pachet de Kent lung în faţa scenei. Se pare că portofelele noastre încă nu simt efectele crizei. Basistul, Alin Achim, văzând că şi cel care făcea pe fotograful Lupa ştia toate versurile pieselor, i-a înmânat pana cu care a prestat. O fi fost şpagă să nu afle Craiova că Adi s-a imaginat pe malul mării? Dacă a fost aşa, nu i-a ieşit pasienţa.
Şi porcii sunt români
Urmau cei de la Vama. Craiovenii care au ţinut să-i asculte puteau încăpea în două tramvaie. Şi nu din cele mari, cu două vagoane, nu, din ălea mici, cu scaune din lemn. 20 de minute de probe de sunet. Tudor Chirilă, de frig sau de entuziasm, a început să se zbenguie pe scenă. S-a destăinuit celor 200 de degeraţi: „Eu sunt trist de 1 Decembrie. Nu simt că este Ziua Naţională. Îmi pare rău că nu am fost în stare să trimitem un partid în Parlament. Dovadă că românii sunt dezbinaţi“. A criticat puţin presa de scandal, probabil supărat din pricina articolelor din ziarele centrale apărute în urma despărţirii lui de Andreea Raicu, muza megastarilor. Melodia serii: „Tata taie porcu’“. Ea a fost dedicată firesc „tuturor porcilor din Parlament“. Mai rămâne doar să se stabilească destinatarii dedicaţiei.
