Sunteţi deja cunoscuţi în toată ţara. Noroc sau muncă pe brânci?
Byga: Ne-am trimis CD-urile la o grămadă de impresari sau case de discuri. Toţi ne spuneau că e bun materialul, dar că nu ne pot ajuta. Noi eram prieteni cu Alex Velea. El, mutându-se în Bucureşti, fiindcă doar aşa poţi avea succes, i-a cunoscut pe băieţii de la La Familia. Atunci deja nu mai trimiteam materiale, ne cam plictisisem. Am venit în Bucureşti la concertul Killa Beez, a doua echipă de la Wu-Tang Clan. Am mers cu Alex la concert. Înainte, ne chemase până şi Moga, căruia îi plăcuse ce auzise, însă a început să ne dea nişte sfaturi care nu ne-au plăcut nouă. La concertul respectiv, ne-am întâlnit cu La Familia.

Amândoi?
Rashid: Da, Sişu tocmai ieşise din puşcărie.
Byga: Şi Alex a insistat ca băieţii să asculte materialul. Am mers în Berceni la studioul lor, au ascultat CD-ul şi le-a plăcut. Nu au fost ei foarte entuziasmaţi, dar le-a plăcut. Asta era cel mai important. La două zile, sună Sişu. Ne sunase pentru un contract de producţie. Semnăm, ce să facem? După o săptămână, pac, alt telefon: „Facem colaborare, să vă ştie lumea!“ Noi atât am aşteptat. Ne-am făcut nişte versuri, un negativ şi am plecat la Bucureşti. Ne-au pus acolo nişte beat-uri, ne-au plăcut, l-am pus pe-al nostru, le-a plăcut mai mult. Am înregistrat-o acolo. Îţi dai seama că am ascultat-o tot drumul spre Craiova. Erau La Familia, toată lumea îi ştie, „Tupeu de borfaş“ şi aşa mai departe. După încă o săptămână, iar telefon, voiau să facem videoclip la piesă. Aşa că judecă şi tu dacă a fost noroc!

Nu ştiu ce a fost, dar a fost bine pentru voi. Acum primul videoclip, cum a mers?
Rashid: Mie mi-a plăcut mult că sunt foarte relaxaţi când compun piesele.
Byga: Piesa aia s-a dorit a fi una să bubuie.

Da’ e abureală faza cu „Vai cât am muncit la videoclipul ăsta“?
Byga: Mă, e adevărat. Am muncit 16 ore. Dar ştii de ce? Din lipsa banilor. Trebuie să faci totul într-o zi. Doar un trotuar a fost închiriat pentru 500 de euro. Oricum, a fost mişto că am lucrat cu Marian Crişan, un regizor foarte talentat. A câştigat acum la Cannes. A organizat foarte bine lucrurile. Contractul l-am semnat exact când a filmat Alex videoclipul la „Yamasha“.

Aşa, şi albumului când i-aţi dat drumul?
Byga: Păi stai aşa că nu ştii multe! Noi aveam albumul în cap de câţiva ani. Am înregistrat cele 20 de piese în doar două săptămâni. Trebuie să-l menţionăm pe Alex Băisan, inginerul de sunet de la studio şi instrumetistul principal al materialului, unu’ dintre cei mai talentaţi oameni cu care am lucrat. Asta s-a întâmplat în primăvara anului trecut. Şi ne-am pus pe aşteptat. Lunile treceau, noi îi sunam, ne spuneau ba că nu găsesc un single, ba că ne trebuie o piesă cu featuring, deşi noi aveam cu Alex, cu Puya şi cu Freaka de la Paraziţii. Ăştia de obicei lansează albumele primăvara sau toamna, că iarna sunt colinde şi vara e Andreea Antonescu la mare. La începutul primăverii ne pomenim cu telefon „E bun albumul, dar nu-l putem promova!“

Na belea, v-aţi bucurat degeaba!
Rashid: Stai aşa că mai e!
Byga: Am vorbit cu nişte oameni. Am întrebat cât e videoclipul. Puya a vorbit cu Marian Crişan, că sunt prieteni. Ne-am strâns mai mulţi prieteni, s-au  strâns şi banii şi am mers la casa de discuri. Le-am spus că noi plătim videoclipul şi ei trebuie decât să ne promoveze albumul. Am bătut palma instant, că doar nu aveau nimic de pierdut. Le oferisem tot pachetul, ei nu mai aveau mare lucru de făcut. „Zbor la joasă altitudine“ se numeşte piesa căreia i-am făcut videoclip.

Bine, bine, şi de ce nu l-am văzut până acum?
Byga: Pentru că nu te-ai uitat la Happy Hour a lu’ Măruţă. Acolo l-am lansat, mai e şi pe youtube în mai multe variante. Cea oficială are peste 30.000 de vizualizări. Faza e că ăştia la televizor au crescut, nu ştiu de ce, numărul videoclipurilor străine, iar al nostru stă la coadă până când ies altele româneşti din playlist.

Aşadar, iar aşteptaţi?
Rashid: Aşteptăm, „Invazia“ e peste tot în magazine, se poate comanda de pe tot felu’ de site-uri. Văd că se vinde fără mare promovare.
Byga: În Craiova, deja nu se mai găseşte. Noi aşteptăm lansarea, pe care o s-o facem în Craiova, în prima fază, dar asta după ce o să intre clipu’ pe tv.

Acum, că am ajuns cu povestea în timpurile noastre călduroase, trăiţi din muzică sau mai şi munciţi?
Byga: Da, eu şi Phila lucrăm, iar Rashid termină acum facultatea. Nu putem trăi deocamdată din cântat.

La ce facultate eşti?
Rashid: La fizică.

De ce?
Rashid: Nu ştiu, poate pentru că am intrat la fără plată.

Dacă aveţi succes cu albumul şi videoclipul, renunţaţi la tot?
Byga: Bineînţeles, nici nu ne-am mai gândi.

Văd că v-aţi apucat de tras la sală în aşteptarea videoclipului...
Byga: Întreabă-l pe Rashid! (râs hohotit)
Rashid: Ăăă, ce? A, de sală. Da, trag pentru sănătatea mea, fără pastile sau alte prostii.
Byga: Eu am fost o singură dată şi nu mă mai duc.

Acum că aveţi muşchi şi aţi şi apărut la televizor, vă recunosc fetele pe stradă?
Rashid: Se mai întâmplă, nu foarte des, dar se întâmplă. Eu am probleme cu autografele. Cine vrea, mai bine se duce, ia două beri şi le bem împreună. Nu suport pe tricou, ca să nu mai vorbesc pe piele. Am dat şi pe ţâţe, când aveam 16 ani, cred că eram virgin.
Byga: Oricum, la noi nu există vedete. Există persoane publice, personalităţi: Tudor Gheorghe, Dinică...

În timpul noii aşteptări, cântări mai aveţi?
Byga: Da, am cântat şi acum două săptămâni la Ploieşti, la Bucureşti, marţi (24 iunie) apărem la Urban Groove. Ne facem de lucru, promovăm cum putem. Aaaa, să îţi zic o fază tare cu site-ul nostru. Îl cheamă www.cia-online.ro. Joia trecută, administratorul s-a pomenit cu pagina închisă şi cu un mail. Erau băieţii de la CIA din State. Ziceau ceva că le stricăm imaginea, credeau că e la mişto făcut site-ul. Le-a trimis ăsta videoclipuri şi explicaţii, iar peste cam 3 zile de analize, i-au dat drumul la loc.

De împuşcăturile noastre ce ziceţi? Lumea deja crede că în Craiova e vestul sălbatic.
Byga: E artificială imaginea asta. Numai când te gândeşti la chinezii ciopârţiţi în Bucureşti. Le găseau un picior în Colentina şi altul nu ştiu unde.

Fotbal? Ştiinţa? Naţionala? Mutu – blestem sau nu? Costea merita?
Byga: Suntem cu fotbalul în sânge. Costea poate merita să fie în lot, dar Bratu şi Trică aveau loc în echipă, oricât de anti-Dinamo şi anti-Trică am fi noi. La Craiova ar fi bine să rămână jucătorii încă doi-trei ani. Mă bucur că sunt din provincie!
Rashid: Mutu nu merită blestemat, doar că, aşa cum a spus Dinu, nu am văzut pic de răutate în ei, un tricou rupt, nimic-nimic.
Byga: Te rog eu, scrie şi de melodia asta care se aude acum (Anda Adam - Move your punani). Asta e instigare la prostituţie!

Olteniada mi s-a părut cea mai tare piesă a voastră...
Byga: A prins bine la microbişti. Este o piesă foarte personală. Mai avem trei de genul ăsta şi pe album. A fost un fel de reclamă. E mişto în Bucureşti când bagă Phila partea lui „N-am nimic cu Bucureştiu’, acolo se-ntâmplă tot / Însă o singură chestie nu halesc deloc / Suferinţe gen «coaie, noi suntem din capitală» / Când toţi vă trageţi din neamuri de undeva din ţară.”

Alex a reuşit, voi sunteţi pe drumul cel bun, ce craiovean credeţi că urmează?
Byga: Mutu, de exemplu, ar merita, dar este foarte greu, aproape imposibil. Casele semnează foarte greu din cauza vânzărilor slabe. Românul vrea totu’ moca, iar asta va duce, inevitabil, la dispariţia artiştilor.