Actualitate
Creţişoara, tămăduitoarea femeilor

Creţişoara (Alchemilla vulgaris / Fam. Rosaceae) este o plantă perenă, cunoscută din vremuri foarte îndepărtate pentru proprietăţile sale miraculoase în vindecarea multor boli. Denumirea Planta are şi multe denumiri populare ca: umbrarul doamnei, umbrarul muntelui, brumărie, creţărel, palaşcă şi pleaşcă. Aceste denumiri sunt date pentru cele 12 subspecii prezente în flora noastră, toate cu virtuţi medicinale.

Creţişoara este o plantă medicinală întâlnită pretutindeni în Europa, în zonele montane. Cunoscută încă din antichitate, creţişoara a fost utilizată în diferite tradiţii, atât pentru trezirea şi amplificarea feminităţii, cât şi pentru vindecarea afecţiunilor ginecologice, fiind o plantă asociată cu feminitatea. Numită şi planta doamnelor, sau chiar iarba Maicii Domnului, creţişoara este un medicament minune pentru majoritatea afecţiunilor ginecologice, inclusiv sterilitate. În funcţie de regiunea în care creşte, planta poate avea talie pitică (maxim 10-20 cm pe platourile alpine - vezi foto) sau poate să crească înaltă, până la 50 de cm, în zonele de deal ale Transilvaniei.  În scop medicinal, se recoltează partea aeriană înflorită. Perioada optimă de recoltare este în zilele însorite, după prânz, când roua de pe frunze s-a evaporat. Planta se taie cu un cuţit, lăsând rădăcinile intacte în pământ. Nu se recoltează creţişoara prin smulgere. După recoltare, plantele se usucă pe hârtii albe în încăperi uscate şi aerisite. Se poate păstra vreme de doi ani, în pungi de hârtie sau în săculeţi de pânză. Conţinutul chimic al plantelor pune în evidenţă prezenţa unor taninuri (6-8%), care, prin hidroliză, dau acid elagic şi acid luteic. Mai există flavonoide (2 %), saponine, rezine, fitosteroli, substanţe grase (acizi palmitic şi stearic), substanţe amare, puţin acid salicilic, uleiuri eterice şi săruri minerale. Proprietăţile terapeutice sunt foarte diverse, în corelaţie cu componenţa biochimică: astringente, antidiareice şi anticoagulante (datorită taninurilor), stomahice, antihemoroidale, diuretice, antiinflamatoare, cicatrizante, tonice, vulnerare, sedative, decongestive ale ficatului, cardiotonice şi întăritoare ale inimii, preventive ale fibroamelor la femei.

Proprietăţi terapeutice diverse

Medicina populară recomandă creţişoara pentru toate afecţiunile ginecologice, dar şi pentru tratamentul afecţiunilor cavităţii bucale, pentru reumatism, scleroză. „Pentru tratamentul intern se foloseşte o infuzie dintr-o lingură de creţişoară uscată la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, prin înghiţituri rare, între mese, având efecte în diferite afecţiuni genitale la femei gravide, obeze, în infecţii genitale, hemoragii uterine, tulburări de menopauză, dureri genitale după naştere, hernie, diaree. dizenterie cronică, epistaxis, balonări, dureri de cap . Se mai face un decoct din două linguri herba uscată la 250 ml apă rece, se fierbe 2-5 minute, se infuzează acoperit 5-10 minute şi se beau două-trei căni pe zi, între mesele principale, având efecte astringente în reducerea hemoragiilor uterine.  De asemenea, se recomandă o tinctură (100 g plantă uscată în 500 ml alcool 30%): se iau câte 30 de picături în puţină apă, de trei ori pe zi, cu efecte în tratamentul diareei. Pentru pulbere din frunze uscate şi măcinate fin, din care se iau 4-6 linguriţe pe zi, timp de 4 zile consecutiv contra hemoragiilor interne şi uterine, a sângerărilor puternice la debutul menopauzei sau în hipermenoree (ciclu menstrual abundent); atenţie la supradoză care ar putea avea reacţii adverse. Pentru tratamente externe se fac băi generale sau locale cu decoct concentrat de creţişoară  preparat din 200 g creţişoară uscată sau 500 g creţişoară  proaspătă, se lasă peste noapte să macereze într-o găleată cu apă rece, se încălzeşte în dimineaţa următoare şi se strecoară în apa de baie, având efecte favorabile la copiii debili şi bolnăvicioşi, în vindecarea infecţiilor genitale de suprafaţă şi la spălarea rănilor purulente, a erupţiilor cutanate, ulceraţii zemuinde, tăieturi şi înţepături de insecte. De asemenea, se pun comprese cu decoct sau infuzie concentrată de creţişoară 100 g creţişoară uscată la un litru apă, aplicate de trei ori pe zi, pe ulcere varicoase, plăgi infectate, ulceraţii inflamate, obezitate, celulită, vergeturi, conjunctivite, tenuri iritate sau infectate. Pentru gargară se face un decoct  din 100 g de plantă uscată la un litru apă, cu fierbere două minute şi infuzare 10 minute şi se foloseşte în dureri de gât, afte, infecţii faringiene, laringite, abcese, stomatite şi închiderea rănilor provocate de extracţii dentare”, recomandă profesorul biolog Marian Niţă.

La ce ora se bea ceaiul de la ora 5?
Declaraţia zilei

"Este o dată pe care clubul a avansat-o, este dorința lor. Să nu uităm că au mai fost date, și cu 29, și cu 24, și cu 25, dar nu sunt o certitudine" - Mihail Genoiu, primarul Craiovei 

© Copyright 2008 - 2018 Lupa. Toate drepturile rezervate.